O, cât e de duios,

De divin și de frumos

Să asculți întins pe iarbă

Cum cântă o pasăre albă;

Să simți briza răcoroasă

Că-ți trezește simțurile

Și vremea călduroasă

Că-ți alină durerile.

Un izvor se-aude-ncetișor,

Un copac se leagănă ușor,

Un copil surâde-ncântător

Iar eu ascult totul gânditor.

Îmi aduc aminte de copilărie

Când alergam cu bucurie,

Când nu aveam grijile de acum

Și nu aveam de ce să mă consum.

Natura însă, este cea care

Mă ajută să visez în continuare,

Să simt că sunt din nou copil

Și că totul e posibil.

De Maria

Mă numesc Maria și, fiind o fire creativă, am creat acest blog din dorința de a prezenta parcursul meu literar, de la primele scrieri, cu farmecul lor ingenuu și copilăresc, până la lucrările recente. Le mulțumesc atât cititorilor fideli ai blogului pentru susținerea și îndrumarea lor, cât și celor noi, pentru faptul că au ales să îl acceseze. Vă îmbrățișez cu mult drag pe toți și vă doresc lectură plăcută! P.S. – Pentru orice sfat, sugestie sau idee pe care doriți să o împărtășiți, mă puteți contacta pe adresa de e-mail: tmaria20232023@gmail.com.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *