Era odata o printesa gingasa, dar un pic capricioasa care traia intr-un palat saracacios. Singurul lucru de pret, era un trandafir rosu, nemaipomenit de frumos.
Intr-o zi, pe cand soarele se ducea la culcare, scaldand curtea palatului intr-o lumina de un rosu aprins, printesa a avut un vis care o inspaimanta. A visat ca trandafirul se ofilea si ca ea va ramane sub blestemul vrajitoarei pentru totdeauna.
Pe cand printesa avea paisprezece ani a fost blestemata de o vrajitoare, deoarece ne- ascultand de propria sa mama, pleca de acasa si ratacind ajunse la palatul acesteia. La inceput, vrajitoarea deghizata intr-o regina nemaipomenit de frumoasa o primi cu bunatate prefacuta, o ospata si chiar ii darui un trandafir rosu, deosebit.
-Cine sa fie oare la ora asta tarzie? Oare ce faptura gingasa si inocenta va ajunge in slujba mea de data aceasta? isi intreba vrajitoarea motanul cel negru ca taciunele, frecandu-si mainile de incantare si deschise usa palatului ei darapanat.
-Buna seara, preafrumoasa doamna! M-am ratacit si s-a facut noapte. Ma puteti gazdui in noaptea aceasta?intreba speriata copila printre lacrimi.
-Sigur ca da. Te rog pofteste inauntru, draga mea. Suntem bucurosi sa avem oaspeti, spuse vrajitoarea cu glas mieros, aratand spre motan.
Dupa ce o trase de limba si afla ce s-a intamplat cu ea, isi arata adevarata fata si ii spuse printre rasete stranii ca de acum incolo trebuie sa ii slujeasca drept rasplata pentru gazduire.
– HA HA HA! Ai nimerit unde trebuie, fata naiva. De acum vei ramane in slujba mea,spuse vrajitoarea, aratandu-si chipul hidos. Fata se sperie si incerca sa fuga.
–Nu ai cum sa scapi! Au mai incercat si prostutele dinnaintea ta care mi-au cazut in capcana. Vei ramane sa-mi slujesti alaturi de ele, doar nu credeai ca gazduirea si ospatul sunt pe gratis. Nimic nu este gratis in lumea asta.
– Dar, dar… am crezut ca sunteti o fiinta buna si sincera, spuse fata infricosata de chipul vrajitoarei.
–Sigur ca sunt, raspunse in batjocura zgripturoiaca. Daca imi vei sluji cum se cuvine si in acelasi timp te vei ingriji de trandafirul vrajit, astfel incat sa nu se ofileasca nici o petala, cand vei implini 21 de ani vei fi libera sa pleci. Dar cum acest lucru a fost imposibil pentru celelalte, sigur nu vei putea scapa tocmai tu. Si pleca lasand in urma ecoul rasului ei malefic.
De atunci fata trai in palatul vrajitoarei, sub magia trandafirului.
Revenind la visul printesei de la inceputul povestii noastre, aceasta se trezi speriata din somn si alergand la floarea cea vrajita, parca si mai frumoasa decat la inceput, intelese ca fusese doar un cosmar. Suspina fericita cu inima bubuindu-i inca in piept.
-Vai, ce sperietura! Pffff, chiar a parut atat de real acest vis urat. Te-am ingrijit cu atata drag, floarea mea minunata, singurul meu prieten in toti acesti ani. Ma bucur sa te vad si astazi sclipind de frumusete.
Era deja dimineata si isi aminti ca ziua aceea era foarte speciala pentru ea, implinea 21 de ani si devenise o tanara incantatoare. Parca era acolo de o viata si abia isi mai amintea de viata frumoasa din palatul grandios al familiei sale si de zilele senine si pline de voiosie traite alaturi de cei dragi,. Se obisnuise cu traiul greu de slujnica a vrajitoarei, asa incat se bucura doar ca era ziua ei, uitatnd cu totul de promisiunea zgripturoaicei, asa ca isi facu o baie si cand vru sa se imbrace cu noua rochie croita chiar de ea, observa ca apa din baie se facuse neagra si se inspaimanta:
-Ce-o mai fi si asta? Ce a mai pus la cale de data asta groaznica stapana?se intreba tanara cu teama.
Dar cand privi mai atent vazu ca din apa sare motanul cel negru al stapanei sale, care ii aduse un trandafir de un alb imaculat. Abia atunci mintea i se lumina si chipul i se insenina de o bucurie nemarginita. Abia atunci intelese ca vraja s-a rupt si ca era libera sa plece din palatul vrajitoarei. Alerga fericita pe scarile palatului si iesi in padure, cautand nerabdatoare drumul spre casa ei. Familia o primi cu bucurie imensa, dand sfoara in lung si-n lat ca fiica lor cea pierduta s-a regasit si ca ii asteapta pe toti la un mare bal.
Imbracand din nou haine de matase, demne de o printesa adevarata, se privi in oginda si isi promise ca de acum inainte va avea mult mai multa grija de comportamentul ei si ca isi va respecta si iubi familia din toata inima. Merse sfioasa in sala de bal unde parintii o asteptau si le spuse:
-Imi pare rau pentru firea mea capricioasa din trecut! Imi cer iertare pentru toata suferinta pe care v-am pricinuit-o! Va iubesc enorm! Voi sunteti singurii care m-ati iubit mereu cu adevarat si mi-ati vrut doar binele, dar nu am stiut sa inteleg asta atunci…Acum stiu ca familia este cel mai de pret lucru in viata, le spuse fata cu lacrimi mari siroind pe obraji.
Parintii o stransera in brate ca si cum nimic nu se intamplase si totul a fost dat uitarii.
Morala: Chiar daca parintii isi mai cearta uneori copiii, acestia sunt datori sa impuna limite si sa-i corecteze pe copiii lor cand gresesc, tocmai pentru ca ii iubesc si le vor numai binele.
Copiii sunt datori sa isi respecte parintii si sa fie ascultatori pentru a nu cadea prada unor straini vicleni, care le-ar putea face mult rau, fara sa aiba posibilitatea sa scape de sub ,,vraja ,, lor, asa ca in povestea noastra.
Respecta porunca a 5a! ,, Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant,,
Maria ȚONEA
31 martie, 2020
