Odata, nu foarte de mult, Emilia-o fata din orasul Sibiu, s-a decis sa plece singura de acasa din cauza relatiei nu prea bune cu familia sa.

Era o zi mohorata de toamna cand fata si-a strans cele mai importante lucruri din camera sa si a plecat singura catre necunoscut.

“De fiecare data cand vreau sa ajut cu ceva, gresec mereu. Incerc sa am grija de fratii mei, fac ceva si mama se supara pe mine si iar ne certam. Incerc sa fac pranzul ca sa il scap pe tata de o grija si iar dau gres scapand unele farfurii sau lasand pre mult cuptorul aprins. Oare sunt chiar asa de inutila? Consider ca le-am facut un bine ca am plecat. Vor fi mult mai fericiti fara mine.”

Sarmana Emilia, nu stia ca parintii ei o iubesc foarte multsi ca o certau tocmai pentru binele ei, ca atunci cand va fi mama la randul ei sa stie sa nu mai fie asa neindemanatica… Avea dreptate, dar nu a stat sa analizeze situatia din punctul de vedere al parintilor, ci doar s-a facut nevazuta cat timp acestia erau la magazin.

Cum mergea ea asa, iata ca da peste o familie de oameni nevoiasi cu trei copii, care cerseau care mai de care de unde apucau. Emilia si-a adus aminte ca si-a luat cu ea si niste merinde. Si-a deschis ghiozdanul si le-a dat o paine acestor oameni infometati si infrigurati.

-Iti multumim din suflet! spuse mama celor trei copii. Unde pleci asa incarcata cu ghiozdane? a intrebat-o femeia vazand-o trista si grabita.

-Unde sa plec? Nici eu nu stiu unde am plecat asa… Voi vedea eu pe parcurs. Poate ma duc acasa la prietena mea cea mai buna. Sigur ma va intelege si ma va primi cu bratele deschise.

-Vai… dar ce s-a intamplat cu casa ta? 

-Nimic. Am fugit eu singura.

-Ai fugit? Da’ cati ani ai si de ce ai fugi de acasa cand oamenii ca noi nu stiu pe unde sa mai doarma?

-Am doisprezece ani si am plecat pentru ca eram complet inutila. Nu puteam ajuta pe nimeni. Acum, daca nu te superi,voi pleca mai departe. Nu vreau sa ma mai gandesc la asta. Sper sa va ajunga paine pe care v-am dat-o si sa va gasiti un loc mai bun de dormit, spuse Emilia pe un ton rastit. 

-Cum zici tu. Multumim pentru gandurile tale. Drum bun in continuare si nu uita ca parintii tai te iubesc foarte mult, chiar daca tu nu iti dai seama!

Fata nu a mai bagat-o in seamape femeie, dar in adancul ei se gandea continuu la aceste cuvinte, intervenind deja o mica parere de rau pentru ceea ce facuse. Se gandea ca parintii ei ajunsera acasa si probabil o cautau disperati, insa ea mergea in continuare.

Ajunsa acasa la prietena sa, asa cum ii spusese femeii nevoiase, se astepta ca parintii fetei sa o primeasca cu bratele deschise, insa nu a fost asa. Acestia i-au spus ca nu o pot tine prea mult din cauza faptului ca trebuiau sa plece in concediu. Emilia le-a povestit de ce plecase si ca nu prea ar mai vrea sa se intoarca.

-Am inteles ca esti suparata, dar imagineaza-ti ca una dintre jucariile tale preferate dispare pentru totdeauna. Cum te-ai simtii? Sigur nu prea bine. In cazul parintilor tai, poate fi mult mai grav. Iti voi suna mama si ii voi spune ca esti la noi. Tu iti dai seama cat de ingrijorata trebuie sa fie?

Emilia a inceput sa planga, simtindu-se vinovata. Alice, prietena ei, incerca sa o consoleze, dar nici ea nu ii lua partea. 

S-a auzit soneria, iar fata stia ca urma o cearta lunga de cum o vazuse pe mama sa alba la fata, insa se inselase. A alergat spre ea si a strans-o tare la piept. Plangeau amandoua in hohote.

-Iarta-ma ca te-am facut se te simti fara nicio valuare. Mama lui Alice mi-a povestit totul. Promitem ca vom fi mult mai ingaduitori, mai ales pentru ca esti o copila.

-Te iert, dar sa ma ierti si tu pe mine! Si eu promit ca o sa ma straduiesc sa fac lucrurile mai bine. Te iubesc, mama!

– Si eu te iubesc, nespus de mult!

Pe drum inapoi spre casa, Emilia i-a spus mamei sale ca ar vrea sa isi ia ramas bun asa cum se cuvine de la mama celor trei copii care locuiau pe strada. Au ajuns la locul in care fata o intalnise, insa acestia nu mai erau acolo. Fetei i-a parut rau si i-a spus mamei ca pot pleca inapoi spre casa. 

Ajunsa acasa, si-a cerut iertare si de la restul familiei sale promitand ca data viitoare cand va avea o problema o va discuta cu unul dintre membrii familiei, in loc sa plece de acasa. Si-a imbratisat tatal si fratii, apoi s-au asezat cu totii la masa pentru a lua cina, fericiti, pentru ca sunt din nou cu totii impreuna.

De Maria

Mă numesc Maria și, fiind o fire creativă, am creat acest blog din dorința de a prezenta parcursul meu literar, de la primele scrieri, cu farmecul lor ingenuu și copilăresc, până la lucrările recente. Le mulțumesc atât cititorilor fideli ai blogului pentru susținerea și îndrumarea lor, cât și celor noi, pentru faptul că au ales să îl acceseze. Vă îmbrățișez cu mult drag pe toți și vă doresc lectură plăcută! P.S. – Pentru orice sfat, sugestie sau idee pe care doriți să o împărtășiți, mă puteți contacta pe adresa de e-mail: tmaria20232023@gmail.com.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *