În fiecare primăvara, toate animalele din Pădurea Fermecată trebuie să pregătească un concert, însă anul acesta nu mai au nici o idee. Primăverile trecute au venit cu ceva nou adus de berze din țările calde, dar acum parca nu mai sunt idei.
Păsările au încercat sa lege câteva note, bursucii au confecționat instrumente muzicale din ce aveau la îndemână, berzele au încercat să lege idei din anii trecuți, însă totul era în zadar. Urșii au trimis un spion care sa vadă ce pregătesc animalele din Pădurea Adormita, însă aici se sforăia pe mai multe voci, în Pădurea Viu-colorată în fiecare an se făcea același lucru. În Pădurea Stejarului însă, ursul spion a auzit ca nu se mai face un concert ci doar o masă festivă.
Bucuros, ursul s-a întors acasă cu ideea cea nouă.
-Am auzit ca în Pădurea Stejarului nu se mai face concert, ci doar o masă la care fiecare aduce ceva.
La auzul acestor vorbe, una dintre vulpi a spus că toate familiile ar putea găti ceva special apoi sa aducă pe o masă mare pe care o vor ticlui cerbii tâmplari.
Totul era gata. Ciocârliile au pus câteva ghirlande, iar licuricii au luminat masa festiva. Familia vulpilor a pregătit pește, urșii au făcut o tartă cu fructe de pădure, iepurii au făcut brioșe cu morcov și câte și mai câte.
Când sa se așeze la masă, a început o furtună puternică. Toți s-au adăpostit într-o peșteră, însă toate bunătățile au rămas afară cu tot cu decorațiuni.
-Acum ce vom face? au întrebat bufnițele.
-Așteptăm să se termine furtuna, spuse un iepure. Este important sa fim noi bine, dar mai ales copiii. Numărați-i pe toți!
Da. Erau toți acolo și se uitau cu părere de rău la tot ce pregătiseră, însă ce mai puteau face?
Căprioara a venit cu ideea sa joace jocuri împreună cu cei mici, mistrețul a adus un album vechi cu fotografii din anii trecuți și au depănat amintiri. Nici nu și-au dat seama cand a zburat timpul. Când furtuna a încetat au ieșit afara, dar totul era distrus. Așa că au făcut un foc de tabără să se încălzească, iar unul dintre lupi și-a adus chitara sa cânte, și împreună cu el au cantat și celelalte animale. Au fredonat un cântec vechi din
moși-strămoși pe care îl cântau mereu la încheierea concertului de primăvară.
La final o veveriță a spus:
– Cred ca este mai important sa fim împreună decât sa ne chinuim sa pregătim ceva spectaculos. Asta a fost ca o lecție și cred că avem cu toții de învățat din ea.
Așa și-au încheiat ziua animalele din Pădurea Fermecată, mai fericiți decât ar fi fost după concert sau masa festivă.
I
